Am găsit 5 definiții pentru cuvantul/cuvintele migăli:

MIGĂLÍ, migălesc, vb. IV. Tranz. și intranz. A lucra cu răbdare și cu minuțiozitate; a bunghini. ♦ A lucra fără spor. [Var.: migăí vb. IV] – Et. nec.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a


migălí (migălésc, migălít), vb. – A-și da silința, a se concentra asupra, a face ceva încet și cu grijă. Creație expresivă (Graur, BL, IV, 93), cf. cîrcăli, mocoși, sucăli etc. Legătura cu sl. migati „a închide ochii” (Cihac, II, 195), cu mic (Tiktin) sau cu miji (Scriban) este improbabilă. Var. Mold. migăi, Olt. migoroși, Munt. pigăli, piguli, ultima și cu sensul de „a ciuguli”, cf. ciuguli. Der. migală, s. f. (meticulozitate, amănunt, chițibuș), postverbal; migăleală (var. piguleală, folosită numai de Caragiale), s. f. (amănunțime, fleac; lucru îngrijit); migălos, adj. (meticulos, minuțios); migăială, s. f. (meticulozitate); migălitură, s. f. (meticulozitate); migoroșeală, s. f. (Olt., minuțiozitate).
Sursa: Dicționarul etimologic român

migălí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. migălésc, imperf. 3 sg. migăleá; conj. prez. 3 migăleáscă
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

migălì v. a lucra încet și fără spor, a pune prea mult timp pentru nimicuri. [V. migăì].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

MIGĂLÍ, migălesc, vb. IV. Tranz. și intranz. A lucra cu răbdare și cu minuțiozitate; a bunghini. ♦ A lucra fără spor. [Var.: migăí vb. IV] – Et. nec.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)