mieruí, mieruiésc, vb. IV (reg.) a unge cu miere.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme
mieruí, vb. refl. – A (se) învineți: „Bubă care mieruiește, / Bubă care învinețește” (Bilțiu 1990: 271). – Din mier, mieriu „albastru„.
Sursa: Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș