MIED, mieduri, s. n. (Pop.) Hidromel. – Din sl. medŭ.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a miéd s. n. – Hidromel. – Var. med, mid. Sl. medŭ (Cihac, II, 191; Berneker, II, 31; Conev 74), cf. bg., sb., cfr., slov., rus. med. Var. se folosesc puțin.Sursa: Dicționarul etimologic român
mĭed, V. med.
Sursa: Dicționaru limbii românești
miéd, s.n. – Mursă din miere de albine cu apă: „Fete văd, feciori nu văd, / Că s-o dus a bea la mied” ( Bârlea 1924 II: 180). – Din sl. medǔ.
Sursa: Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș
mied s. n., pl. miéduriSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită mied n. 1. hidromel; 2. mursă de miere. [Lat. MEDUS].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
MIED, mieduri, s. n. (Pop.) Hidromel. – Din sl. medŭ.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)