MEZALIÁNȚĂ s. f. căsătorie cu o persoană considerată de condiție socială inferioară. (< fr. mésalliance)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
MEZALIÁNȚĂ, mezalianțe, s. f. Căsătorie cu o persoană de condiție socială considerată inferioară. [Pr.: -li-an-] – Din fr. mésalliance.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a
MEZALIÁNȚĂ s.f. Căsătorie cu o persoană de condiție socială sau de cultură inferioară, considerată nepotrivită de cercurile nobiliare. [Pron. -li-an-. / < fr. mésalliance].
Sursa: Dicționar de neologisme
*mezaliánță f., pl. e (fr. mésalliance, d. més, prefix pejorativ, și allier, a alia). Alianță (căsătorie) nepotrivită, de ex., între un fiŭ de boĭer c´o țărancă. Fig. Mezalianță politică.
Sursa: Dicționaru limbii românești
!mezaliánță (me-za-li-an-/mez-a-) s. f., g.-d. art. mezaliánței; pl. mezaliánțeSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită mezalianță f. căsătorie cu o persoană de familie sau condiție inferioară (= fr. mésalliance).
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
MEZALIÁNȚĂ, mezalianțe, s. f. Căsătorie cu o persoană de condiție socială considerată inferioară. [Pr.: -li-an-] – Din fr. mésalliance.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)