MEZ2(O)-/MESO- elem. „de mijloc, mijlociu, central”. (< fr. més/o/-, cf. gr. mesos)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
MEZ1- pref. „negativ, peiorativ”. (< fr. més-)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
MEZ- v. mezo-.
Sursa: Dicționar de neologisme
mez (est) și mĭez (vest) n., pl. urĭ (lat. médius, mijlociŭ; scr. madhya, vgr. méssos și mésos [d. *méthios], got. midjis, germ. mitte; vsl. meždu, între. V. amează, mijlociŭ, mediŭ, primez 1, misit și megiaș). Mijloc: mezu nopțiĭ. Partea interioară la sîmburĭ, la găocĭ, la pîne [!] ș. a.: mez de sîmbure de caisă, mez de nucă, mez de pîne (în opoz. cu coajă). Fig. Partea cea maĭ bună, fond, substanță. A vorbi, a scrie cu mez, a vorbi, a scrie bine, cu fond. – În vest e și un pl. m. cînd e vorba de mezurile din sîmburĭ: mĭejĭ de nucă. Mezu păresiĭ (orĭ părețiĭ). V. păresimĭ.
Sursa: Dicționaru limbii românești