METROPOLITÁN, -Ă I. adj. referitor la metropolă. II. s. n. metrou. (< fr. métropolitain)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
METROPOLITÁN, -Ă, metropolitani, -e, adj., s. n. 1. Adj. Care aparține unei metropole; care are caracter de metropolă; originar dintr-o metropolă. 2. S. n. (Rar) Metrou. – Din fr. métropolitain.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a
METROPOLITÁN s.n. Linie ferată urbană (subterană) electrificată; vehicul care circulă pe o astfel de linie; metro, metrou. [Pl. -ne. / < fr. métropolitain].
Sursa: Dicționar de neologisme
METROPOLITÁN, -Ă adj. Al metropolei. [Cf. lat. metropolitanus, fr. métropolitain].
Sursa: Dicționar de neologisme
*metropolitán, -ă adj. (lat. metropolitanus, d. metrópolis, metropolă). Care are caracteru uneĭ metropole, din metropolă, a metropoleĭ. Biserică metropolitană, mitropolie. Tren metropolitan, tren care circulă în prejuru [!] și pin [!] mijlocu capitaleĭ, ca la Paris.
Sursa: Dicționaru limbii românești
metropolitán1 (referitor la metropolă) (me-tro-) adj. m., pl. metropolitáni; f. metropolitánă, pl. metropolitáneSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită metropolitán2 (metrou) (înv.) (me-tro-) s. n., pl. metropolitáneSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită
metropolitan a. 1. ce are caracterul unei metropole: oraș metropolitan; 2. arhiepiscopal: biserică metropolitană. ║ n. tren subteran.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
METROPOLITÁN, -Ă, metropolitani, -e, adj., s. n. 1. Adj. Care aparține unei metropole; care are caracter de metropolă; originar dintr-o metropolă. 2. S. n. (Rar) Metrou. – Din fr. métropolitain.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)