MÉTRICĂ, metrice, s. f. (Înv. și reg.) Registru, condică (de stare civilă); certificat de naștere. [Var.: mítrică s. f.] – Din pol. metryka.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a MÉTRICĂ s.f. 1. Parte a poeticii cuprinzând regulile privitoare la structura ritmică a versurilor. 2. Ramură a muzicii care se ocupă cu studiul metrului2 (2) [în DN]. 3. (Mat.) Sistem de măsuri care se asociază unei măsuri date. [Gen. -cii. / < fr. métrique, germ. Metrik, cf. gr. metrike < metron – măsură].
Sursa: Dicționar de neologisme
MÉTRICĂ s. f. 2. Ramură a poeticii care se ocupă cu studiul structurii versului și al unităților prozodice; totalitatea regulilor privind măsura versului; sistem de construire ritmică a versului. 4. Ramură a muzicii care se ocupă cu studiul metrului (4). – Din fr. métrique, germ. Metrik.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) métrică1 (registru, act) (înv., reg.) (me-tri-) s. f., g.-d. art. métricei; pl. métriceSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită métrică2 (ramură a poeticii / a muzicii) (me-tri-) s. f., g.-d. art. métriciiSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită metrică f. cunoașterea cantității și a diferitelor specii de versuri greco-latine.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
MÉTRICĂ, metrice, s. f. (Înv. și reg.) Registru, condică (de stare civilă); certificat de naștere. [Var.: mítrică s. f.] – Din pol. metryka.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)
Forme flexionare:
metrica - Adjectiv, feminin, Nominativ-Acuzativ, singular, articulat - pentru cuvantul metric
metrică - Adjectiv, feminin, Nominativ-Acuzativ, singular, nearticulat - pentru cuvantul metric