METONÍMIC, -Ă adj. cu caracter de metonimie. (< fr. métonymique)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
METONÍMIC, -Ă, metonimici, -ce, adj. Care are caracterul unei metonimii, privitor la metonimie; bazat pe metonimie, care conține multe metonimii. – Din fr. métonymique.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a
METONÍMIC, -Ă adj. Referitor la metonimie. [Cf. fr. métonymique].
Sursa: Dicționar de neologisme
!metonímic (me-to-/met-o-) adj. m., pl. metonímici; f. metonímică, pl. metonímiceSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită METONÍMIC, -Ă, metonimici, -ce, adj. Care are caracterul unei metonimii, privitor la metonimie; bazat pe metonimie, care conține multe metonimii. – Din fr. métonymique.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)