METERÉZ, metereze, s. n. 1. Întăritură sau parte dintr-o întăritură militară din trecut; val2. ♦ P. gener. (Rar) Întăritură la stâlpii unui pod. 2. (Înv.) Parapet (la partea superioară a zidurilor și turnurilor de apărare ale unei cetăți); crenel. [Pl. și: meterezuri] – Din tc. meteris.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a meteréz (meteréze), s. n. – 1. Fortificație, zid de apărare. – 2. Fantă de observare, deschizătură. – Mr. mitirize, megl. mitiriz. Tc. meteris (Șeineanu, II, 258; Miklosich, Türk. Elem., II, 127; Berneker, II, 40; Lokotsch 1475), cf. ngr. μετερίζι, alb. meteris, bg., sb. meteriz. Sec. XVIII.Sursa: Dicționarul etimologic român
meteréz n., pl. e și urĭ (turc. meteriz, d. ar. mitres, pl. metaris; ngr. -rízi și -risi, bg. sîrb. -riz). Vechĭ. Adăpost de unde se poate trage cu pușca saŭ cu tunu (retranșament, tranșeĭe, bastion, redută, zid fortificat). V. ocop.
Sursa: Dicționaru limbii românești
meteréz s. n., pl. meterézeSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită meterez n. întărire militară, bastion, redută: vântul, pustietății vâjăe acum prin meterezele zidurilor AL. [Turc. METERIZ].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
METERÉZ, metereze, s. n. 1. Întăritură sau parte dintr-o întăritură militară din trecut; val2. ♦ P. gener. (Rar) Întăritură la stâlpii unui pod. 2. (Înv.) Parapet (la partea superioară a zidurilor și turnurilor de apărare ale unei cetăți); crenel. [Pl. și: meterezuri] – Din tc. meteris.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) METERÉZ, metereze, s. n. 1. Întăritură sau parte dintr-o întăritură militară din trecut; val2. ♦ P. gener. (Rar) Întăritură la stâlpii unui pod. 2. (Înv.) Parapet (la partea superioară a zidurilor și turnurilor de apărare ale unei cetăți); crenel. [Pl. și: meterezuri] – Din tc. meteris.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a
meteréz (meteréze), s. n. – 1. Fortificație, zid de apărare. – 2. Fantă de observare, deschizătură. – Mr. mitirize, megl. mitiriz. Tc. meteris (Șeineanu, II, 258; Miklosich, Türk. Elem., II, 127; Berneker, II, 40; Lokotsch 1475), cf. ngr. μετερίζι, alb. meteris, bg., sb. meteriz. Sec. XVIII.Sursa: Dicționarul etimologic român meteréz n., pl. e și urĭ (turc. meteriz, d. ar. mitres, pl. metaris; ngr. -rízi și -risi, bg. sîrb. -riz). Vechĭ. Adăpost de unde se poate trage cu pușca saŭ cu tunu (retranșament, tranșeĭe, bastion, redută, zid fortificat). V. ocop.
Sursa: Dicționaru limbii românești
meteréz s. n., pl. meterézeSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită meterez n. întărire militară, bastion, redută: vântul, pustietății vâjăe acum prin meterezele zidurilor AL. [Turc. METERIZ].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
METERÉZ, metereze, s. n. 1. Întăritură sau parte dintr-o întăritură militară din trecut; val2. ♦ P. gener. (Rar) Întăritură la stâlpii unui pod. 2. (Înv.) Parapet (la partea superioară a zidurilor și turnurilor de apărare ale unei cetăți); crenel. [Pl. și: meterezuri] – Din tc. meteris.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)