Am găsit 11 definiții pentru cuvantul/cuvintele metateză:

METATEZÁ, pers. 3 metatezează, vb. I. Refl. pas. (Rar; despre cuvinte) A fi supuse metatezei, a-și modifica forma prin metateză. – V. metateză.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a


METATEZÁ vb. I. refl. (Lingv.; despre cuvinte) A fi supus metatezei; a-și modifica forma prin metateză. [< metateză].
Sursa: Dicționar de neologisme

!metatezá (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se metatezeáză
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

METATEZÁ, pers. 3 metatezează, vb. I. Refl. pas. (Rar; despre cuvinte) A fi supuse metatezei, a-și modifica forma prin metateză. – V. metateză.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

METATÉZĂ s. f. 1. intervertire a ordinii unor (grupuri de) sunete într-un cuvânt. 2. figură retorică prin care i se amintesc auditorului evenimente din trecut și i se prezintă evenimente ale viitorului sau se anticipează unele obiecții posibile. (< fr. métathèse, gr. metathesis)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

METATÉZĂ, metateze, s. f. Modificare fonetică produsă prin schimbarea locului sunetelor sau al silabelor dintr-un cuvânt. – Din fr. métathèse.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

METATÉZĂ s.f. 1. Intervertire a ordinii unor sunete sau a unor grupuri de sunete într-un cuvânt. ♦ Schimbare accidentală a locului unui cuvânt într-o propoziție. 2. Figură retorică prin care i se amintesc auditorului evenimente din trecut și i se prezintă evenimente ale viitorului sau se anticipează unele obiecții posibile. [< fr. métathèse, cf. gr. metathesis – deplasare].
Sursa: Dicționar de neologisme

*metatéză f., pl. e (vgr. metáthesis. V. teză). Gram. Transpozițiune, schimbarea sunetelor unu în locu altuĭa într´un cuvînt, ca rom. frumos d. lat. formosus.
Sursa: Dicționaru limbii românești

metatéză s. f., g.-d. art. metatézei; pl. metatéze
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

metateză f. transpunerea unei litere într’o vorbă: ex. integru-întregu.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

METATÉZĂ, metateze, s. f. Modificare fonetică produsă prin schimbarea locului sunetelor sau al silabelor dintr-un cuvânt. – Din fr. métathèse.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)