MESTECẮU, mestecaie, s. n. (Reg.) Făcăleț. – Mesteca2 + suf. -ău.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a
mestecắŭ n., pl. ăĭe (d. mestec 1). Rar. Mestecător de mămăligă, făcăleț, melesteŭ.
Sursa: Dicționaru limbii românești
mestecắu (reg.) s. n., art. mestecắul; pl. mestecáieSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită mestecău m. lemn de mestecat mămăliga: mestecău și cuțit POP.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
MESTECẮU, mestecaie, s. n. (Reg.) Făcăleț. – Mesteca2 + suf. -ău.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) Forme flexionare:
mestecau - Verb, Indicativ, imperfect, persoana a III-a, plural - pentru cuvantul mesteca
