MESEÁN, -Ă, meseni, -e, s. m. și f. Persoană care participă la un ospăț, la o masă1, la un banchet; comesean, conviv. – Masă1 + suf. -ean.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a *meseán, -că s., pl. enĭ, ence (d. masă, mese). Persoană care ĭa parte la masă (la prînz, la cină). – Și comesean.
Sursa: Dicționaru limbii românești
meseán s. m., pl. meséniSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită mesean m. cel ce stă la masă, oaspete.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
MESEÁN, -Ă, meseni, -e, s. m. și f. Persoană care participă la un ospăț, la o masă1, la un banchet; comesean, conviv. – Masă1 + suf. -ean.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)