MESCHÍN adj. 1. preocupat de interese personale mărunte; mic la suflet, egoist; josnic, murdar. 2. mic, neînsemnat; lipsit de valoare, modest. (< fr. mesquin)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
MESCHÍN, -Ă, meschini, -e, adj. 1. Preocupat de interese mărunte. ♦ Lipsit de generozitate, de noblețe sufletească, mic la suflet, egoist, josnic, murdar. ♦ Care arată sau trădează lipsă de generozitate, de noblețe sufletească, micime sufletească. Interese meschine. 2. (Mai ales despre abstracte) Lipsit de importanță; neînsemnat, mărunt, banal. 3. (Despre construcții, părți de construcții etc.) Sărăcăcios. ♦ Lipsit de măreție; mic. – Din fr. mesquin.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a
MESCHÍN adj. 1. Zgârcit, mic la suflet, preocupat de interese mărunte; egoist. 2. Mic, neînsemnat; lipsit de grandoare. [Cf. fr. mesquin, it. meschino].
Sursa: Dicționar de neologisme
meschín (meschínă), adj. – Cărpănos. It. meschino, cf. fr. mesquin. – Der. meschinătate, s. f.; meschinărie, s. f., din fr. mesquinerie.Sursa: Dicționarul etimologic român *meschín, -ă adj. (fr. mesquin, d. it. meschino, care e ar. maskin și meskin, sărac). Calicos, sărăcăcĭos, prea economic: gospodărie meschină, prînz meschin. Fig. Ignobil: sentimente meschine. Adv. În mod meschin: a te purta meschin.
Sursa: Dicționaru limbii românești
meschín adj. m., pl. meschíni; f. meschínă, pl. meschíneSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită meschin a. 1. sgârcit, calic; om meschin; 2. de înfățișare sărăcăcioasă (= fr. mesquin).
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
MESCHÍN, -Ă, meschini, -e, adj. 1. Preocupat de interese mărunte. ♦ Lipsit de generozitate, de noblețe sufletească, mic la suflet, egoist, josnic, murdar. ♦ Care arată sau trădează lipsă de generozitate, de noblețe sufletească, micime sufletească. Interese meschine. 2. (Mai ales despre abstracte) Lipsit de importanță; neînsemnat, mărunt, banal. 3. (Despre construcții, părți de construcții etc.) Sărăcăcios. ♦ Lipsit de măreție; mic. – Din fr. mesquin.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)