MERITÓS, -OÁSĂ, adj. v. merituos.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a MERITÓS, -OÁSĂ adj. v. merituos.
Sursa: Dicționar de neologisme
*meritós, -oásă adj. (d. merit s. n.). Plin de merit, vorbind de persoane: un tînăr meritos.
Sursa: Dicționaru limbii românești
meritos a. care are merite.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
MERITÓS, -OÁSĂ, adj. v. merituos.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)