MERINDÁRE, merindări, s. f. (Reg.) Ștergar în care se învelesc la țară merindele; merindeață. – Din merinde.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a merindáre f., pl. ărĭ. Trans. Șervet în care se duc merindele.
Sursa: Dicționaru limbii românești
merindáre (reg.) s. f., g.-d. art. merindắrii; pl. merindắriSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită MERINDÁRE, merindări, s. f. (Reg.) Ștergar în care se învelesc la țară merindele; merindeață. – Din merinde.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)