Am găsit 9 definiții pentru cuvantul/cuvintele mental:

MENTÁL, -Ă adj. al bărbiei. (< fr. mental)
Sursa: Marele dicționar de neologisme


MENTÁL, -Ă, adj. v. mintal.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

MENTÁL1, -Ă adj. v. mintal.
Sursa: Dicționar de neologisme

MENTÁL2, -Ă adj. Al bărbiei. [< fr. mental, it. mentale, cf. lat. mentum – bărbie].
Sursa: Dicționar de neologisme

mentál1 (psih.) adj. m., pl. mentáli; f. mentálă, pl. mentále
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

mentál2 s. n., art. mentálul
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

*mentál, -ă adj. (lat. mentalis, d. mens, mentis, minte). Al mințiĭ, al spirituluĭ: operațiune mentală. Alienațiune mentală, nebunie. Restricțiune (saŭ rezervă) mentală. V. restricțiune. Adv. Din punctu de vedere al mințiĭ. În gînd: a socoti mental. – Fals mintal.
Sursa: Dicționaru limbii românești

mental a. care se face în minte: calcul mental; alienațiune mentală, nebunie.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

MENTÁL, -Ă, mentali, -e, adj., s. n. Care se referă la mentalitate, privitor la mentalitate. ◊ (Substantivat) Mentalul colectiv. – Din fr. mental.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)