MEMÉNTO s. n. 1. semn, notă care aduce aminte de ceva. 2. carte care cuprinde în rezumat cunoștințele de bază ale unei științe, discipline etc. 3. listă de spectacole sau de conferințe, publicată în presă. (< fr. mémento, lat. memento, amintește-ți)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
MEMÉNTO s. n. 1. Semn distinctiv, însemnare, notă care reamintește ceva; p. ext. aducere-aminte. 2. Mic carnet de buzunar în care se fac însemnări pentru a reaminti o dată, un nume, o problemă etc. 3. Carte, de obicei de format mic, care rezumă esențialul, prin tabele, formule etc., dintr-una sau din mai multe discipline, științe; memorator. ♦ Listă a spectacolelor și conferințelor, publicată în presa cotidiană. – Din fr. mémento.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a
MEMÉNTO s.n. 1. Semn, notă care aduce aminte de ceva. ♦ Carte care cuprinde în rezumat cunoștințele de bază ale unei științe, ale unei discipline etc. 2. Listă de spectacole, de conferințe, publicată în presă. [< fr. mémento, cf. lat. memento – amintește-ți].
Sursa: Dicționar de neologisme
MEMENTO, HOMO, QUIA PULVIS ES ET IN PULVEREM REVERTERIS (lat.) adu-ți aminte, omule, că pulbere ești și în pulbere te vei întoarce – „Geneza”, 3, 19.Sursa: Dicționar enciclopedic *meménto n. fără pl. (cuv- lat. care înseamnă „adă-țĭ aminte”). Semn făcut p. aducere aminte. Cărticică care cuprinde pe scurt părțile esențiale ale uneĭ științe orĭ ale uneĭ chestiunĭ: memento de chimie.
Sursa: Dicționaru limbii românești
!meménto s. n., art. meméntoul; pl. meméntouriSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită memento n. semn destinat a aduce aminte ceva; memento-mori, adu-ți aminte de moarte ! fig. avertisment suprem: ca un memento-mori pe al istoriei plan EM.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
MEMÉNTO, mementouri, s. n. 1. Semn distinctiv, însemnare, notă care reamintește ceva; p. ext. aducere-aminte. 2. Mic carnet de buzunar în care se fac însemnări pentru a reaminti o dată, un nume, o problemă etc. 3. Carte, de obicei de format mic, care rezumă esențialul, prin tabele, formule etc., dintr-una sau din mai multe discipline, științe; memorator. ♦ Listă a spectacolelor și conferințelor, publicată în presa cotidiană. – Din fr. mémento.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)