MECENÁT s. m. ocrotire acordată artelor și științelor în calitate de mecena. (< it. mecenate)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
MECENÁT, mecenați, s. m. (Livr.) Mecena. – Din it. mecenate.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a
MECENÁT s.m. (Liv.) Mecena. ♦ Ocrotire acordată artelor și științelor, în calitate de mecena. [< fr. mécénat, cf. it. mecenate].
Sursa: Dicționar de neologisme
mecenát2 (protecție a culturii) s. n., pl. mecenáte
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită
mecenát1 (persoană) (rar) s. m., pl. mecenáțiSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită MECENÁT, (1) mecenați, s. m., (2) mecenate, s. n. (Rar) 1. S. m. Mecena. 2. S. n. Protecție și sprijinire acordate artelor, literaturii și științelor din partea unui mecena. – Din it. mecenate.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) MECENÁT s. m. ocrotire acordată artelor și științelor în calitate de mecena. (< it. mecenate)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
MECENÁT, mecenați, s. m. (Livr.) Mecena. – Din it. mecenate.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a MECENÁT s.m. (Liv.) Mecena. ♦ Ocrotire acordată artelor și științelor, în calitate de mecena. [< fr. mécénat, cf. it. mecenate].
Sursa: Dicționar de neologisme
mecenát2 (protecție a culturii) s. n., pl. mecenáte
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită
mecenát1 (persoană) (rar) s. m., pl. mecenáțiSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită MECENÁT, (1) mecenați, s. m., (2) mecenate, s. n. (Rar) 1. S. m. Mecena. 2. S. n. Protecție și sprijinire acordate artelor, literaturii și științelor din partea unui mecena. – Din it. mecenate.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)