MAXIMÁL, -Ă I. adj. maxim2 (I, 1). ♦ preț ~ = preț maxim îngăduit de o lege. II. s. n. tabel conținând prețurile curente fixate de stat pentru mărfurile micilor producători. (< fr. maximal)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
MAXIMÁL, -Ă, maximali, -e, adj., s. n. 1. Adj. Maxim2 (1). ◊ Preț maximal = preț a cărui depășire este interzisă de lege. 2. S. n. (Ieșit din uz) Tabel care conținea prețurile fixate de stat pentru mărfurile micilor producători. – Din fr. maximal.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a
MAXIMÁL, -Ă adj. Referitor la un maxim; maxim. ◊ Preț maximal = preț maxim îngăduit de o lege. [< fr. maximal].
Sursa: Dicționar de neologisme
maximál1 adj. m., pl. maximáli; f. maximálă, pl. maximáleSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită maximál2 (înv.) s. n., pl. maximáleSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită maximal a. în gradul cel mai înalt. ║ m. maximalist, alt nume dat bolșevicilor. V. bolșevic.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
MAXIMÁL, -Ă, maximali, -e, adj., s. n. 1. Adj. Maxim2 (1). ◊ Preț maximal = preț a cărui depășire este interzisă de lege. 2. S. n. (Ieșit din uz) Tabel care conținea prețurile fixate de stat pentru mărfurile micilor producători. – Din fr. maximal.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)