MATRACÚCĂ, matracuci, s. f. (Pop. și fam.) Femeie urâtă și prost îmbrăcată; femeie proastă, bleagă; femeie rea și vulgară; femeie stricată. – Cf. ngr. matrakúka „mandragoră”.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a matracúcă (matracúci), s. f. – Femeie șleampătă, femeie stricată. Tc. matrakuka „penis”, din matrak „ciomag” (M. L. Wagner, BF, X, 14); cf. ngr. μαντραϰοῦϰα „spirit rău” (după Bogrea, Dacor., I, 263; Tagliavini, Arch. Rom., XII, 256 și Gáldi 208, rom. provine din ngr.).Sursa: Dicționarul etimologic român
matracucă, matracuci s. f. (pop.) 1. femeie urâtă și prost îmbrăcată. 2. femeie proastă. 3. femeie rea și vulgară. 4. femeie stricată.Sursa: Dicționar de argou al limbii române matracúcă f., pl. ĭ (cp. cu turc. matrak, bîtă). Femeĭe ridiculă: doŭă matracucĭ bătrîne și urîte (VR. 1911, 8, 168).
Sursa: Dicționaru limbii românești
matracúcă (pop.) (ma-tra-) s. f., g.-d. art. matracúcii; pl. matracúciSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită matracucă f. 1. pop. mitropolit; 2. fam. femeie neroadă; sta stârcit într’un colț, ca și când ar fi fost matracuca, sora Doamnei ISP. [Pare a fi o fuziune din mătrăgună și cucă, planta purtând în botanica populară numele de Doamna mare și împărăteasa buruienilor].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
MATRACÚCĂ, matracuci, s. f. (Pop.) Femeie urâtă și prost îmbrăcată; femeie proastă, bleagă; femeie rea și vulgară; femeie stricată. – Cf. ngr. matrakúka „mandragoră”.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)