Am găsit 10 definiții pentru cuvantul/cuvintele mastica:

MASTICÁ vb. tr. a mesteca (alimente) în gură. (< fr. mastiquer, lat. masticare)
Sursa: Marele dicționar de neologisme


MASTICÁ, mastichez, vb. I. Tranz. (Livr.) A mesteca1 alimente, substanțe etc. – Din fr. mastiquer, lat. masticare.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

MASTICÁ vb. I. tr. (Med.) A mesteca (alimentele în gură). [< fr. mastiquer, it., lat. masticare].
Sursa: Dicționar de neologisme

*masticá (a ~) vb., ind. prez. 3 masticheáză
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

MASTICÁ, mastichez, vb. I. Tranz. (Livr.) A mesteca1 alimente, substanțe etc. – Din fr. mastiquer, lat. masticare.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

MASTÍCĂ, mastici, s. f. Băutură alcoolică aromată cu (esență de) mastic (2). – Din tc. mastika.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

mástică (est) și -ícă (vest) f., pl. ĭ (turc. mastika, d. ngr. mastiha și -ihi, vgr. -ihe, d. mastázo, mestec în gură; lat. mástiche și -ice, it. mástica și -ice, fr. mastic). Rășină de lentisc, numită ob. sacîz (de mestecat). Rachiŭ aromatizat cu mastică: a bea o mastică (un păhăruț de mastică).
Sursa: Dicționaru limbii românești

mastícă s. f., g.-d. art. mastícii; (sorturi, porții) pl. mastíci
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

mastică f. rachiu, aiomatizat cu rășina masticului sau sacâzului: mastică de Hio ori de Corint. [Gr. MASTIX].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

MASTÍCĂ, (2) mastici, s. f. 1. Băutură alcoolică aromată cu (esență de) mastic (2). 2. Sort de mastică (1). – Din tc. mastika.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)