Am găsit 14 definiții pentru cuvantul/cuvintele marțafoi:

MARȚAFÓI, marțafoi, s. m. Om de nimic, om fără căpătâi, vagabond, golan, netrebnic; secătură. – Et. nec.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

MARȚAFOÍ2, marțafoiesc, vb. IV. Refl. (Rar) A-și da aere, a se îngâmfa. – Din marțafoi.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne


marțafói (marțafói), s. m. – Șmecher, potlogar. Origine necunoscută. Din pol. marcovy „flăcău tomnatic” (Cihac, II, 189), pare puțin probabil, dată fiind extensiunea cuvîntului. Relația cu mag. márcafank „gogoașă” (Scriban) e întîmplătoare. Poate ar trebui legat de sl. mreti „a muri”, cf. sb. mrtca „cadavru”, mrtvan „om fără putere”. – Der. marțafoaică, s. f. (vagaboandă).
Sursa: Dicționarul etimologic român

marțafoi s. m. invar. vagabond, golan; secătură
Sursa: Dicționar de argou al limbii române

marțafóĭ m., pl. tot așa (cp. cu ung. márcafank, un fel de gogoșĭ). Fam. Individ neserios, moftangiŭ: avea și ĭa [!] un marțafoĭ de bărbat. – Și fem. -oaĭcă, pl. e.
Sursa: Dicționaru limbii românești

marțafói (fam.) s. m., pl. marțafói, art. marțafóii
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

MARȚAFÓI, marțafoi, s. m. (Fam.) Om de nimic, golan; secătură. – Et. nec.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

MARȚAFÓI, marțafoi, s. m. Om de nimic, om fără căpătâi, vagabond, golan, netrebnic; secătură. – Et. nec.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

MARȚAFOÍ2, marțafoiesc, vb. IV. Refl. (Rar) A-și da aere, a se îngâmfa. – Din marțafoi.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne

marțafói (marțafói), s. m. – Șmecher, potlogar. Origine necunoscută. Din pol. marcovy „flăcău tomnatic” (Cihac, II, 189), pare puțin probabil, dată fiind extensiunea cuvîntului. Relația cu mag. márcafank „gogoașă” (Scriban) e întîmplătoare. Poate ar trebui legat de sl. mreti „a muri”, cf. sb. mrtca „cadavru”, mrtvan „om fără putere”. – Der. marțafoaică, s. f. (vagaboandă).
Sursa: Dicționarul etimologic român

marțafoi s. m. invar. vagabond, golan; secătură
Sursa: Dicționar de argou al limbii române

marțafóĭ m., pl. tot așa (cp. cu ung. márcafank, un fel de gogoșĭ). Fam. Individ neserios, moftangiŭ: avea și ĭa [!] un marțafoĭ de bărbat. – Și fem. -oaĭcă, pl. e.
Sursa: Dicționaru limbii românești

marțafói (fam.) s. m., pl. marțafói, art. marțafóii
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

MARȚAFÓI, marțafoi, s. m. (Fam.) Om de nimic, golan; secătură. – Et. nec.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)