MARTENSÍTĂ s. f. constituent structural al oțelurilor călite, cu o densitate foarte mare. (< fr. martensite)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
MARTENSÍTĂ s. f. Constituent structural din aliaj fier-carbon la oțelurile călite. – Din fr. martensite.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a
MARTENSÍTĂ s.f. (Tehn.) Constituent al oțelului. [< fr. martensite].
Sursa: Dicționar de neologisme
MARTENSÍTĂ (‹ fr. {i}; {s} n. pr. A. Martens) s. f. Constituent al oțelului călit, caracterizat prin duritate foarte mare. Este formată din granule fine de ferită (2), care conține carbon în soluție metastabilă; are aspect acicular.Sursa: Dicționar enciclopedic martensítă s. f., g.-d. art. martensíteiSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită MARTENSÍTĂ s. f. Constituent structural din aliaj fier-carbon la oțelurile călite. – Din fr. martensite.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)