MARTÁC, martaci, s. m. (Pop.) Stâlp, bârnă, par de lemn, întrebuințat ca material de construcție. – Din tc. mertek.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a martác (martáci), s. m. – Par, țăruș. Tc. mertek „lemn fasonat” (Șeineanu, II, 249; Berneker, II, 38; Tiktin; Lokotsch 1458), cf. bg. martak. – Der. mărtăci, vb. (a pune bîrne la acoperiș).Sursa: Dicționarul etimologic român
martác m. (turc. mertek, grindă în patru muchĭ [!]). Par orĭ prăjină groasă. Căprior care susține crăngile [!], paĭele și lutu acoperemîntuluĭ [!] unuĭ bordeĭ: Bordeĭaș, bordeĭ, bordeĭ, Cu mărtăceiĭ de teĭ (P. P.)! – Și mărtac și mîrtac (Mold. Trans.). V. papaĭnog și furcă.
Sursa: Dicționaru limbii românești
martác (pop.) s. m., pl. martáciSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită martac n. 1. par, gros; 2. pl. căpriori la învelișul unui bordeiu. [Turc. MERTEK].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
MARTÁC, martaci, s. m. (Pop.) Stâlp, bârnă, par de lemn, folosit ca material de construcție. – Din tc. mertek.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) mărtác, V. martac.
Sursa: Dicționaru limbii românești