marmoreeán (-re-ean) adj. m., pl. marmoreéni (-re-eni); f. marmoreeánă, pl. marmoreéne
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită
MARMOREEÁN, -Ă, marmoreeni, -e, adj. Ca de marmură, asemănător cu marmura; marmoreu, marmoriu. [Pr.: -re-ean – Scris și: marmorean] – Din fr. marmoréen.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)