MARCÁRE, marcări, s. f. Acțiunea de a marca; marcaj, marcat1. – V. marca.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a MARCÁRE s.f. Acțiunea de a marca și rezultatul ei; marcație. [< marca].
Sursa: Dicționar de neologisme
MARCÁRE (‹ marca) s. f. 1. (MED.) Procedeu de studiu folosit pentru punerea în evidență a unor celule (de obicei sangvine), prin fixarea locală a unei substanțe radioactive. 2. (SILV.) Marcarea arborilor = operație de înscriere a numerelor de ordine, o dată cu măsurarea diametrelor arborilor, pentru a cunoaște volumul de lemn dintr-o pădure înainte de exploatare. 3. Marcarea animalelor = individualizare a cailor, cornutelor și a porcilor prin însemnare cu cifre sau semne convenționale, tatuaje, crestări la urechi pentru a le ține evidența. Practicarea m.a. la animalele sălbatice permite studierea deplasării acestora. 4. M. radioactivă = aplicarea unui semn distinctiv reprezentat de o moleculă specifică, în scopul observării sau dozării sale.Sursa: Dicționar enciclopedic marcáre s. f., g.-d. art. marcắrii; pl. marcắriSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită MARCÁRE, marcări, s. f. Acțiunea de a marca; marcaj, marcat1. – V. marca.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) Forme flexionare:
marcare - Verb, Infinitiv lung - pentru cuvantul marca