MANIHÉU s.m. și f. Manihean. [Cf. it. manicheo, lat.t. manichaeus].
Sursa: Dicționar de neologisme
maniheu a. și m. eretic sectator al persanului Manes, ereziarh din sec. III: St. Augustin fusese maniheu.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a