Am găsit 18 definiții pentru cuvantul/cuvintele mangăl:

MANGÁL, (2) mangaluri, s. n. 1. (Cu sens colectiv) Cărbune ușor, sfărâmicios, obținut prin arderea incompletă a lemnelor în cuptoare speciale sau prin stingerea forțată a jeraticului. 2. Vas metalic în care se aprind cărbuni și care servește iarna pentru încălzit celor care se află în aer liber. ◊ Expr. A târnosi mangalul = a pierde vremea în zadar. [Pl. și (2, rar) mangale] – Din tc. mangal.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a


mangál (mangáluri), s. n.1. Vas cu cărbuni. – 2. Cărbune ușor. – Mr. mîngal, megl. mangal. Tc. mangal (Miklosich, Türk. Elem., II, 122; Roesler 572; Șeineanu, II, 246; Berneker, II, 16; Lokotsch 1392; Ronzevalle 166), cf. ngr. μαγϰάλι, bg., sb. mangal.
Sursa: Dicționarul etimologic român

mangal, mangaluri s. n. (intl.) modalitate rapidă de sinucidere.
Sursa: Dicționar de argou al limbii române

mangál n., pl. urĭ (turc. manghal, mankal; ngr. mangáli, sîrb. bg. mangal). Vechĭ. Vas plin de jaratic ca să încălzeștĭ ĭarna. Azĭ. Col. Cărbunĭ stinșĭ și păstrațĭ p. foc: un sac de mangal. – În nord mîngal.
Sursa: Dicționaru limbii românești

mangál1 (cărbune) s. n.
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

mangál2 (vas pentru cărbuni) s. n., pl. mangáluri
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

mangal n. 1. vas în care se pune jeratec; 2. Mold. l. însuș jeratecul; 3. un fel de vatră în mijlocul casei țărănești la care se încălzesc cei din casă. [Turc. MANGAL].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

MANGÁL, (2) mangaluri, s. n. 1. (Cu sens colectiv) Cărbune ușor, sfărâmicios, obținut prin arderea incompletă a lemnelor în cuptoare speciale sau prin stingerea forțată a jăraticului. 2. Vas metalic în care se aprind cărbuni și care servește iarna pentru încălzit celor care se află în aer liber. ◊ Expr. A târnosi mangalul = a pierde vremea în zadar. [Pl. și: (rar, 2) mangale] – Din tc. mangal.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

MANGÁL, (2) mangaluri, s. n. 1. (Cu sens colectiv) Cărbune ușor, sfărâmicios, obținut prin arderea incompletă a lemnelor în cuptoare speciale sau prin stingerea forțată a jeraticului. 2. Vas metalic în care se aprind cărbuni și care servește iarna pentru încălzit celor care se află în aer liber. ◊ Expr. A târnosi mangalul = a pierde vremea în zadar. [Pl. și (2, rar) mangale] – Din tc. mangal.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

mangál (mangáluri), s. n.1. Vas cu cărbuni. – 2. Cărbune ușor. – Mr. mîngal, megl. mangal. Tc. mangal (Miklosich, Türk. Elem., II, 122; Roesler 572; Șeineanu, II, 246; Berneker, II, 16; Lokotsch 1392; Ronzevalle 166), cf. ngr. μαγϰάλι, bg., sb. mangal.
Sursa: Dicționarul etimologic român

mangal, mangaluri s. n. (intl.) modalitate rapidă de sinucidere.
Sursa: Dicționar de argou al limbii române

mangál n., pl. urĭ (turc. manghal, mankal; ngr. mangáli, sîrb. bg. mangal). Vechĭ. Vas plin de jaratic ca să încălzeștĭ ĭarna. Azĭ. Col. Cărbunĭ stinșĭ și păstrațĭ p. foc: un sac de mangal. – În nord mîngal.
Sursa: Dicționaru limbii românești

mangál1 (cărbune) s. n.
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

mangál2 (vas pentru cărbuni) s. n., pl. mangáluri
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

mangal n. 1. vas în care se pune jeratec; 2. Mold. l. însuș jeratecul; 3. un fel de vatră în mijlocul casei țărănești la care se încălzesc cei din casă. [Turc. MANGAL].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

MANGÁL, (2) mangaluri, s. n. 1. (Cu sens colectiv) Cărbune ușor, sfărâmicios, obținut prin arderea incompletă a lemnelor în cuptoare speciale sau prin stingerea forțată a jăraticului. 2. Vas metalic în care se aprind cărbuni și care servește iarna pentru încălzit celor care se află în aer liber. ◊ Expr. A târnosi mangalul = a pierde vremea în zadar. [Pl. și: (rar, 2) mangale] – Din tc. mangal.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

MÁNGĂL, mangăle, s. n. (Text.) Dispozitiv mecanic care finisează țesăturile apretate prin presare. – Din engl. mangle.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

MÁNGĂL, mangăle, s. n. (Text.) Dispozitiv mecanic care finisează țesăturile apretate prin presare. [Var.: mángel s. n.] – Din engl. mangle.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)