Am găsit 18 definiții pentru cuvantul/cuvintele manechin:

MANECHÍN s. n. 1. figură de lemn, de ceară etc. care reprezintă corpul (sau numai bustul) omului, pentru pictori, sculptori etc. ca model sau ca suport pentru a proba sau expune țesături, haine etc. 2. persoană care prezintă modelele de îmbrăcăminte ale marilor ateliere sau fabrici de confecții. 3. (fig.) om lipsit de personalitate, ușor influențabil. (< fr. mannequin)
Sursa: Marele dicționar de neologisme


MANECHÍN, manechine, s. n. 1. Figură de lemn, de ceară, de material plastic etc., care înfățișează corpul omenesc sau o parte a lui și este folosită ca model în pictură și sculptură, ca suport pentru a proba ori a expune o haină etc. ♦ Fig. Epitet dat unui om care execută servil și mecanic ceea ce i se cere; om lipsit de personalitate, ușor de condus și influențabil. 2. Persoană angajată de un (mare) atelier de croitorie, de o casă de mode etc. pentru a îmbrăca diverse obiecte vestimentare, cu scopul de a le prezenta public; model. – Din fr. mannequin.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

MANECHÍN s.n. Figură de lemn, de ceară etc. care reprezintă corpul (sau numai bustul) omului; este folosită de pictori, de sculptori etc. ca model. ♦ Formă care reprezintă corpul omenesc și pe care se probează (sau se expun) hainele. // s.m. 1. Persoană care prezintă modelele de îmbrăcăminte ale marilor ateliere sau fabrici de confecții. 2. (Fig.) Om lipsit de personalitate, ușor de condus, foarte influențabil. [Pl. -ne, (s.m.) -ni. / < fr. mannequin, cf. ol. mannekijn].
Sursa: Dicționar de neologisme

manechín (manechíne), s. n.1. Figură artificială înfățișînd corpul omenesc. – 2. Model. Fr. mannequin.
Sursa: Dicționarul etimologic român

manechin, manechini s. m. (intl.) paznic.
Sursa: Dicționar de argou al limbii române

*manechín n., pl. e (ol. manneken [= germ. männchen], dim. d. mann, om. Cp. cu arlechin). Figură în formă de om făcută din lemn, paĭe, hîrtie, ceară ș. a. și de care se servesc pictoriĭ, croitoriĭ, ceĭ care învață scrima și alțiĭ. Momîĭe de speriat păsările din semănăturĭ. Fig. Om fără voință și din care facĭ ce vreĭ, marionetă. V. cĭuhă.
Sursa: Dicționaru limbii românești

manechín s. n., pl. manechíne
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

manechin m. 1. figură de lemn sau de ceară imitând formele unui om și servind pictorilor, croitorilor; 2. fig. om fără voință și din care faci ce vrei (= fr. mannequin).
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

MANECHÍN, manechine, s. n. 1. Figură de lemn, de ceară, de material plastic etc., care înfățișează corpul omenesc sau o parte a lui și este folosită ca model în pictură și sculptură, ca suport pentru a proba ori a expune o haină etc. ♦ Fig. Epitet dat unui om care execută servil și mecanic ceea ce i se cere; om lipsit de personalitate, ușor de condus și influențabil. 2. Persoană angajată de un (mare) atelier de croitorie, de o casă de mode etc. pentru a îmbrăca diverse obiecte vestimentare, cu scopul de a le prezenta public; model. – Din fr. mannequin.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

MANECHÍN s. n. 1. figură de lemn, de ceară etc. care reprezintă corpul (sau numai bustul) omului, pentru pictori, sculptori etc. ca model sau ca suport pentru a proba sau expune țesături, haine etc. 2. persoană care prezintă modelele de îmbrăcăminte ale marilor ateliere sau fabrici de confecții. 3. (fig.) om lipsit de personalitate, ușor influențabil. (< fr. mannequin)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

MANECHÍN, manechine, s. n. 1. Figură de lemn, de ceară, de material plastic etc., care înfățișează corpul omenesc sau o parte a lui și este folosită ca model în pictură și sculptură, ca suport pentru a proba ori a expune o haină etc. ♦ Fig. Epitet dat unui om care execută servil și mecanic ceea ce i se cere; om lipsit de personalitate, ușor de condus și influențabil. 2. Persoană angajată de un (mare) atelier de croitorie, de o casă de mode etc. pentru a îmbrăca diverse obiecte vestimentare, cu scopul de a le prezenta public; model. – Din fr. mannequin.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

MANECHÍN s.n. Figură de lemn, de ceară etc. care reprezintă corpul (sau numai bustul) omului; este folosită de pictori, de sculptori etc. ca model. ♦ Formă care reprezintă corpul omenesc și pe care se probează (sau se expun) hainele. // s.m. 1. Persoană care prezintă modelele de îmbrăcăminte ale marilor ateliere sau fabrici de confecții. 2. (Fig.) Om lipsit de personalitate, ușor de condus, foarte influențabil. [Pl. -ne, (s.m.) -ni. / < fr. mannequin, cf. ol. mannekijn].
Sursa: Dicționar de neologisme

manechín (manechíne), s. n.1. Figură artificială înfățișînd corpul omenesc. – 2. Model. Fr. mannequin.
Sursa: Dicționarul etimologic român

manechin, manechini s. m. (intl.) paznic.
Sursa: Dicționar de argou al limbii române

*manechín n., pl. e (ol. manneken [= germ. männchen], dim. d. mann, om. Cp. cu arlechin). Figură în formă de om făcută din lemn, paĭe, hîrtie, ceară ș. a. și de care se servesc pictoriĭ, croitoriĭ, ceĭ care învață scrima și alțiĭ. Momîĭe de speriat păsările din semănăturĭ. Fig. Om fără voință și din care facĭ ce vreĭ, marionetă. V. cĭuhă.
Sursa: Dicționaru limbii românești

manechín s. n., pl. manechíne
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

manechin m. 1. figură de lemn sau de ceară imitând formele unui om și servind pictorilor, croitorilor; 2. fig. om fără voință și din care faci ce vrei (= fr. mannequin).
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

MANECHÍN, manechine, s. n. 1. Figură de lemn, de ceară, de material plastic etc., care înfățișează corpul omenesc sau o parte a lui și este folosită ca model în pictură și sculptură, ca suport pentru a proba ori a expune o haină etc. ♦ Fig. Epitet dat unui om care execută servil și mecanic ceea ce i se cere; om lipsit de personalitate, ușor de condus și influențabil. 2. Persoană angajată de un (mare) atelier de croitorie, de o casă de mode etc. pentru a îmbrăca diverse obiecte vestimentare, cu scopul de a le prezenta public; model. – Din fr. mannequin.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)