Am găsit 13 definiții pentru cuvantul/cuvintele mandarin:

MANDARÍN2 s. m. arbust mediteranean cu fructe citrice, asemănător portocalului. (< mandarină)
Sursa: Marele dicționar de neologisme


MANDARÍN1 s. m. 1. demnitar indigen din Indochina; înalt funcționar din China feudală și Coreea. 2. intelectual cultivat, cu personalitate, influent, cu multe titluri. ◊ (ir.) personaj important. (< fr. mandarin)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

MANDARÍN1, mandarini, s. m. Demnitar indigen din Indochina; funcționar public (înalt) din China feudală. – Din fr. mandarin.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

MANDARÍN2, mandarini, s. m. Arbust fructifer cu flori albe, cultivat în regiunile mediteraneene pentru fructele sale comestibile (Citrus nobilis). – Din mandarină (derivat regresiv).
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

MANDARÍN1 s.m. 1. Înalt funcționar din vechea Chină, din Indochina și Coreea. 2. (Ironic) Cel care manifestă dispreț față de oamenii simpli. [< fr. mandarin, cf. port. mandarin < sanscr. mantrin – consilier].
Sursa: Dicționar de neologisme

MANDARÍN2 s.m. Arbust mediteranean cu fructe citrice, asemănător portocalului. [< mandarină].
Sursa: Dicționar de neologisme

MANDARÍN1 (‹ fr.) s. m. 1. Nume dat de către portughezi deminitarilor indigeni din Indochina, extins apoi de către europeni la înalții funcționari publici din China Feudală. 2. Fig. (Ir.) Persoană importantă și influentă.
Sursa: Dicționar enciclopedic

MANDARÍN2 (‹ mandarină) s. m. Specie de pomi și arbuști fructiferi din genul Citrus, familia rutacee, originari din China, înalți de 3-4 m, cu frunze lancelolate, parsistente, cu flori albe, mizi și parfumate și cu fructe sferice (Citrus nobilis). Crește în regiunile tropicale și subtropicale.
Sursa: Dicționar enciclopedic

*mandarín m. (pg. mandarim, care pare a fi scr. mandalin, expert în petre [!] prețioase, consilier, ministru ș. a.).Titlu dat de Europenĭ funcționarilor publicĭ în China. Fig. Iron. Personagiŭ influent. Arbore care produce mandarine.
Sursa: Dicționaru limbii românești

mandarín s. m., pl. mandaríni
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

mandarin m. nume ce se dă funcționarilor și învățaților chinezi: mandarini ’n haine scumpe de mătasă vișinie AL.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

MANDARÍN1, mandarini, s. m. Demnitar indigen din Indochina; funcționar public (înalt) din China feudală. – Din fr. mandarin.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

MANDARÍN2, mandarini, s. m. Arbust fructifer cu flori albe, cultivat în regiunile mediteraneene pentru fructele sale comestibile (Citrus nobilis). – Din mandarină (derivat regresiv).
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)