MALÁ, malale, s. f. Unealtă a zidarului alcătuită dintr-o placă de lemn cu mâner, cu care se întinde și se nivelează stratul de tencuială. – Din tc. mala.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a malá (malále), s. f. – Netezitoare, mistrie, răzuitoare de zidar. Tc. mala (Tiktin). – Der. mălălui, vb. (a netezi tencuiala).Sursa: Dicționarul etimologic român
malá f. (turc. [de unde și bg.] mala). Est. Drișcă, instrument de lemn cu care zidariĭ netezesc tencuĭala. V. mistrie.
Sursa: Dicționaru limbii românești
malá s. f., art. maláua, g.-d. art. malálei; pl. malále, art. maláleleSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită malà f. Mold. netezitoarea zidarului. [Turc. MALÀ, mistrie].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
MALÁ, malale, s. f. Unealtă a zidarului alcătuită dintr-o placă de lemn cu mâner, cu care se întinde și se nivelează stratul de tencuială. – Din tc. mala.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)