Am găsit 8 definiții pentru cuvantul/cuvintele maina:

MAINÁ, mainez, vb. I. Tranz. (Mar.) A coborî o greutate cu ajutorul unei instalații de manevră de forță. [Pr.: ma-i-] – Din tc. mayna.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a


máĭna interj. pin [!] care se comandă strîngerea pînzelor corăbiiĭ (turc. máĭna, d. it. [am]maĭna, imper. d. [am]mainare, a strînge pînzele; ngr. bg. máĭna). S. f., pl. e Cov. Un joc cu mingea între doŭă partide de cîte 2-3 băĭețĭ în care cel ce n´a putut prinde mingea îl ține în spate pe cel ce a aruncat-o și nu scapă pînă ce el saŭ altu din partida luĭ n´a prins´o. V. mola.
Sursa: Dicționaru limbii românești

Maina f. ținut în Grecia, sterp dar bogat în fier, ai cărui locuitori, Mainoții, se distinseră prin vitejia lor în răsboiul pentru independența Greciei.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

MAINÁ, mainez, vb. I. Tranz. (Mar.) A coborî o greutate cu ajutorul unei instalații de manevră de forță. [Pr.: ma-i-] – Din tc. mayna.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

MAINÁ, mainez, vb. I. Tranz. (Mar.) A coborî o greutate cu ajutorul unei instalații de manevră de forță. [Pr.: ma-i-] – Din tc. mayna.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

máĭna interj. pin [!] care se comandă strîngerea pînzelor corăbiiĭ (turc. máĭna, d. it. [am]maĭna, imper. d. [am]mainare, a strînge pînzele; ngr. bg. máĭna). S. f., pl. e Cov. Un joc cu mingea între doŭă partide de cîte 2-3 băĭețĭ în care cel ce n´a putut prinde mingea îl ține în spate pe cel ce a aruncat-o și nu scapă pînă ce el saŭ altu din partida luĭ n´a prins´o. V. mola.
Sursa: Dicționaru limbii românești

Maina f. ținut în Grecia, sterp dar bogat în fier, ai cărui locuitori, Mainoții, se distinseră prin vitejia lor în răsboiul pentru independența Greciei.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

MAINÁ, mainez, vb. I. Tranz. (Mar.) A coborî o greutate cu ajutorul unei instalații de manevră de forță. [Pr.: ma-i-] – Din tc. mayna.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)