MAHOÁNĂ s. f. v. mahonă.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a mahoánă, -ónă, -únă și (maĭ vechĭ) -gúnă f., pl. e (turc. maguna, mavuna, mauna, d. ar. ma'ón, bastiment de transport; ngr. maúna, maóna, sp. mahona, fr. mahonne). Dobr. Barcaz, corăbioară saŭ vaporaș de adus marfă de la bastimente acolo unde acestea nu se pot apropia de malu măriĭ: vaporu se strecoară pe lîngă șiru de mahoane (ChN. I, 52 și 144). V. galion.
Sursa: Dicționaru limbii românești
MAHOÁNĂ s. f. v. mahonă.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)