MAHALAGÍSM, mahalagisme, s. n. Vorbă sau expresie caracteristică oamenilor de la periferie; p. ext. obișnuința de a colporta informații (răutăcioase) la adresa cuiva; bârfeală, clevetire; vorbe astfel colportate. – Mahalagiu + suf. -ism.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a mahalagísm s. n., pl. mahalagísmeSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită
mahalagism n. vorbă sau expresiune de care se servesc mahalagii: mahalagismele sunt frecvente în comediile lui Caragiale. Ele consistă mai ales în franțuzisme mai mult sau mai puțin alterate: parol ! (= parole d’honneur), rezon ! (= raison), alevoà (= au revoir); apoi din neologisme așa zicând românizate: ambiț (= ambiție), cremenal (= criminal), ostroment (= instrument); din etimologii populare: lăcrămație (= reclamație), scrofuloși (= scrupuloși); din locuțiuni caracteristice: a trata cu refuz (= a refuza), etc.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
MAHALAGÍSM, mahalagisme, s. n. Vorbă sau expresie caracteristică oamenilor de la periferie; p. ext. obișnuința de a colporta informații (răutăcioase) la adresa cuiva; bârfeală, clevetire; (la pl.) vorbe astfel colportate. – Mahalagiu + suf. -ism.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)