Am găsit 8 definiții pentru cuvantul/cuvintele magnolie:

MAGNÓLIE s. f. arbore exotic, originar din Asia și din America, cu flori mari, frumoase și cu miros foarte plăcut, cultivat ca plantă de ornament. (< germ. Magnolie, fr. magnolia)
Sursa: Marele dicționar de neologisme


MAGNÓLIE, magnolii, s. f. Nume dat unor arbori exotici cu flori frumoase, mari, albe sau roșii, plăcut mirositoare, ale căror frunze sunt (la unele specii) întotdeauna verzi, cultivați ca plante decorative (Magnolia). [Pr.: -li-e] – Din germ. Magnolie, fr., it. magnolia.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

MAGNÓLIE s.f. Arbust originar din Asia și din America, cu flori mari, frumoase și cu miros foarte plăcut, cultivat ca plantă de ornament. [Gen. -iei. / < germ. Magnolle, fr., it. magnolia, cf. Magnol – botanist francez].
Sursa: Dicționar de neologisme

MAGNÓLIE (‹ germ.; fr. {i}; {s} n. pr. Magnol, medic și botanist francez 1638-1715) s. f. Denumire dată unor specii de arbori exotici din genul Magnolia. Majoritatea sunt originare din Extremul Orient și S Americii de Sud și sunt cultivate ca plante decorative, datorită florilor mari și frumos colorate. Rezistente la ger și înghețuri, dar și la secetă și temperaturi ridicate. În România au fost introduse în parcuri și grădini. Lemnul este folosit pentru lambriuri și în tâmplăria artistică.
Sursa: Dicționar enciclopedic

*magnólie f. (d. latina botaniștilor magnólia, d. Petru Magnol, Francez, celebru botanist [1638-1715]). Bot. Un frumos arbore originar din Asia și America, cu marĭ frunze alterne de un verde închis strălucitor, groase și aromatice și cu florĭ marĭ albe care seamănă a crinĭ și au un miros suav. V. badiană.
Sursa: Dicționaru limbii românești

magnólie (-li-e) s. f., art. magnólia (-li-a), g.-d. art. magnóliei; pl. magnólii, art. magnóliile (-li-i-)
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

magnolie f. arbore frumos din America cu frunze totdeauna verzi și cu flori admirabile.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

MAGNÓLIE, magnolii, s. f. Nume dat unor arbori exotici cu flori frumoase, mari, albe sau roșii, plăcut mirositoare, ale căror frunze sunt (la unele specii) întotdeauna verzi, cultivați ca plante decorative (Magnolia). – Din germ. Magnolie, fr., it. magnolia.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)