MAGNETÓU s. n. generator electric dintr-un inductor cu magnet permanent, pentru aprinderea amestecului combustibil la motoarele cu electroaprindere. (< fr. magnéto)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
MAGNETÓU, magnetouri, s. n. Mic generator electric de curent alternativ, folosit pentru producerea scânteilor electrice necesare aprinderii amestecului combustibil la motoarele cu aprindere electrică. – Din fr. magnéto.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a
MAGNETÓU s.n. Mic generator electric cu inductoarele formate din magneți permanenți, folosit mai ales pentru aprinderea amestecului combustibil la motoarele cu electroaprindere. [< fr. magnéto].
Sursa: Dicționar de neologisme
magnetóu (generator electric) s. n., art. magnetóul; pl. magnetóuriSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită MAGNETÓU, magnetouri, s. n. Mic generator electric de curent alternativ, folosit pentru aprinderea carburantului la anumite motoare cu aprindere electrică. – Din fr. magnéto.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)