MACÁ s. f. Numele unui joc de cărți, bacara. – Din fr., it. macao.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a MACÁ s. f. bacara2. (< fr., it. macao)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
MACÁ s.f. Bacara. [< fr., it. macao].
Sursa: Dicționar de neologisme
macá (-ále), s. f. – Joc de cărți. Fr. macao, de la numele Macao.Sursa: Dicționarul etimologic român *macá f. (după numele orașuluĭ Macao [pg. Macau], o colonie portugheză din China). Bacara, un joc de cărțĭ.
Sursa: Dicționaru limbii românești
macá (înv.) s. f., art. macáua, g.-d. art. macáleiSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită macà f. jocul numit bacara. [Macao, numele coloniei portugeze în China, de unde jocul fu introdus în Europa].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
MACÁ s. f. (Înv.) Numele unui joc de cărți; bacara. – Din fr., it. macao.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) MÂCĂ s. f. (Reg.) Nume dezmierdător dat mamei, mătușii, nașei etc. – Din mă[mu]că.Sursa: Dicționarul limbii române moderne