MACABEI (MACCABEI), familie de sacerdoți iudei, a Asmoneilor, formată din șapte frați, cei mai importanți fiind: Matalia, Iuda, Ionatan și Simon. Au luptat împotriva dominației Seleucizilor. După obținerea independenței, au întemeiat o dinastie de regi (167-37 î. Hr.). În „Vechiul Testament” există trei cărți ale M: Cartea întâi, scriere cu caracter istoric, necanonic, care relatează lupta evreilor, conduși de M., împotriva sirienilor, pentru apărarea credinței și a independenței în perioada de început a domniei lui Alexandru cel Mare până la Hircan I (134-104 î. Hr.); Cartea a doua, scriere cu caracter istoric, prezentând aceleași evenimente ca și prima, dar relatate pe scurt; Cartea a treia, scriere necanonică. prezintă persecuția evreilor din Egipt în timpul lui Ptolemeu Philopator (221-204 î. Hr.). A fost întocmită de un iudeu din Egipt în limba greacă.Sursa: Dicționar enciclopedic Macabei m. pl. familie iudee din care mai mulți membri s’au ilustrat în sec. II a. Cr.: IUDA MACABEU, recuceri Ierusalimul și peri în luptă (167-160); SIMON MACABEU, alungă pe Sirieni, făcu alianță cu Romanii și muri asasinat de ginerele său Ptolomeu (135). ║ (Cei șapte), numele a 7 frați martirizați sub Antioh Ephiphane (168). ║ numele a două cărți biblice în cari se relatează istoria Macabeilor.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a