Am găsit 12 definiții pentru cuvantul/cuvintele mătăcină:

MĂTĂCÍNĂ, mătăcine, s. f. Numele a două plante erbacee aromatice: a) plantă meliferă, originară din Siberia, cu frunze lanceolate și cu flori albastre sau albe, cultivată ca plantă ornamentală și pentru florile ei bogate în nectar (Dracocephalum moldavica); b) roiniță2. [Var.: mătăciúne s. f.] – Din bg. maticina, scr. matočina.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a


mătăcínă (mătăcíni), Melisă, roiniță (Melissa officinalis). – Var. (Mold.) mătăciune. Bg. matečina, matičina, din sl. matica „regina albinelor” (Cihac, 182; Tiktin; Conev 44).
Sursa: Dicționarul etimologic român

MĂTĂCÍNĂ, mătăcini, s. f. (Bot.) Roiniță. – Bg., sb. matičina.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne

mătăcínă f., pl. ĭ și mătăcĭúne f. (bg. mátečina, -ičina și -očina, melisă, d. matka, matca albinelor; sîrb. matičnjak, rus. mátočnik). Est. Melisă. – Mătăcină în Neam. Rom. Pop. 4, 239 și 298.
Sursa: Dicționaru limbii românești

!mătăcínă s. f., g.-d. art. mătăcínei; pl. mătăcíne
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

MĂTĂCÍNĂ, mătăcine, s. f. Numele a două plante erbacee aromatice: a) plantă meliferă, originară din Siberia, cu frunze lanceolate și cu flori albastre sau albe, cultivată ca plantă ornamentală și pentru florile ei bogate în nectar (Dracocephalum moldavica); b) roiniță2. [Var.: mătăciúne s. f.] – Din bg. maticina, sb. matočina.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

MĂTĂCÍNĂ, mătăcine, s. f. Numele a două plante erbacee aromatice: a) plantă meliferă, originară din Siberia, cu frunze lanceolate și cu flori albastre sau albe, cultivată ca plantă ornamentală și pentru florile ei bogate în nectar (Dracocephalum moldavica); b) roiniță2. [Var.: mătăciúne s. f.] – Din bg. maticina, scr. matočina.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

mătăcínă (mătăcíni), Melisă, roiniță (Melissa officinalis). – Var. (Mold.) mătăciune. Bg. matečina, matičina, din sl. matica „regina albinelor” (Cihac, 182; Tiktin; Conev 44).
Sursa: Dicționarul etimologic român

MĂTĂCÍNĂ, mătăcini, s. f. (Bot.) Roiniță. – Bg., sb. matičina.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne

mătăcínă f., pl. ĭ și mătăcĭúne f. (bg. mátečina, -ičina și -očina, melisă, d. matka, matca albinelor; sîrb. matičnjak, rus. mátočnik). Est. Melisă. – Mătăcină în Neam. Rom. Pop. 4, 239 și 298.
Sursa: Dicționaru limbii românești

!mătăcínă s. f., g.-d. art. mătăcínei; pl. mătăcíne
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

MĂTĂCÍNĂ, mătăcine, s. f. Numele a două plante erbacee aromatice: a) plantă meliferă, originară din Siberia, cu frunze lanceolate și cu flori albastre sau albe, cultivată ca plantă ornamentală și pentru florile ei bogate în nectar (Dracocephalum moldavica); b) roiniță2. [Var.: mătăciúne s. f.] – Din bg. maticina, sb. matočina.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)