MĂRMURÍT, -Ă, mărmuriți, -te, adj. 1. (Rar) Lucrat în marmură; sculptat. 2. (Fig.) Înmărmurit. ♦ (Despre obiecte) Neclintit, nemișcat. – V. mărmuri.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a
mărmurit a. (poetic) înmărmurit: lângă o cruce mărmurită EM.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
MĂRMURÍT, -Ă, mărmuriți, -te, adj. 1. (Înv. și pop.) Lucrat în marmură; sculptat. 2. Fig. Înmărmurit. ♦ (Despre obiecte) Neclintit, nemișcat. – V. mărmuri.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) Forme flexionare:
mărmurit - Verb, Participiu pasiv - pentru cuvantul mărmuri
