Am găsit 13 definiții pentru cuvantul/cuvintele mări:

Mari / Maria / Marie / Marie-Jeanne s. pr. (tox.) marijuana.
Sursa: Dicționar de argou al limbii române


MARI, oraș-stat în Mesopotamia antică, pe cursul mijlociu al fl. Eufrat, distrus în c. 1758 î. Hr. de Hammurabi. Săpăturile întreprinse în 1933 au scos la lumină un imens palat din milen. 2 î. Hr., un zigurat, temple ale zeiței Iștar și mii de tăblițe de lut cu scriere cuneiformă („arhiva regală din Mari”). Azi Tell Hariri.
Sursa: Dicționar enciclopedic

MARI, republică autonomă în Federație Rusă, locuită în principal de populația mari, vorbitoare a unei limbi din familia fino-ugrică; 23,2 mii km2; 766 mii loc. (1995). Capitala:Ioșkar-Ola. Expl. și prelucr. lemnului. Grâu, porumb, secară, in, cânepă, cartofi. Creșterea bovinelor și porcinelor.
Sursa: Dicționar enciclopedic

MARÍ, oraș în Turkmenistan, situat într-o oază formată de râul Murgab, la 290 km E de Așhabad; 94,4 mii loc. (1991). Nod de comunicații. ind. constr. de mașini, a pielăriei, a bumbacului și alim. (uleiuri vegetale, conserve, produse lactate). Fundat în 1884. Până în 1937 s-a numit Merv.
Sursa: Dicționar enciclopedic

MĂRÍ1, măresc, vb. IV. 1. Refl. și tranz. A crește sau a face să crească în dimensiuni, în număr, în cantitate etc.; a spori sau a face să sporească, a (se) înmulți. ♦ Refl. A crește în vârstă, a se face mai mare. 2. Tranz. A crește, a ridica (valoarea, prețul). 3. Tranz. și refl. A (se) intensifica, a (se) dezvolta. 4. Tranz. și refl. A (se) prelungi în timp. 5. Tranz. A da cinstea, considerația cuvenită; a stima, a prețui, a slăvi, a preamări pe cineva sau ceva. 6. Refl. (Înv. și pop.) A se îngâmfa, a se făli, a se mândri. – Din mare1.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

MĂRI2 interj. v. măre.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

mắri, V. măre.
Sursa: Dicționaru limbii românești

mắri1 v. mắre
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

mărí2 (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. mărésc, imperf. 3 sg. măreá; conj. prez. 3 măreáscă
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

mări? ! int. Mold. V. măre: că venia, mări, venia POP.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

mărì v. 1. a (se) face mare; 2. fig. a glorifica: monumente în care să se mărească D-zeul răsboaielor NEGR.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

MĂRÍ1, măresc, vb. IV. 1. Refl. și tranz. A crește sau a face să crească în dimensiuni, în număr, în cantitate etc.; a spori sau a face să sporească, a (se) înmulți. ♦ Refl. A crește în vârstă, a se face mai mare. 2. Tranz. A crește, a ridica (valoarea, prețul). 3. Tranz. și refl. A (se) intensifica, a (se) dezvolta. 4. Tranz. și refl. A (se) prelungi în timp. 5. Tranz. A da cinstea, considerația cuvenită; a stima, a prețui, a slăvi, a preamări pe cineva sau ceva. 6. Refl. (Înv. și pop.) A se îngâmfa, a se făli, a se mândri. – Din mare1.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

MĂRI2 interj. v. măre.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

Forme flexionare:

mări - Substantiv feminin, Genitiv-Dativ, plural, nearticulat - pentru cuvantul mare

mări - Substantiv feminin, Nominativ-Acuzativ, plural, nearticulat - pentru cuvantul mare

mări - Substantiv feminin, Genitiv-Dativ, singular, nearticulat - pentru cuvantul mare

mari - Adjectiv, feminin, Genitiv-Dativ, plural, nearticulat - pentru cuvantul mare

mari - Adjectiv, feminin, Nominativ-Acuzativ, plural, nearticulat - pentru cuvantul mare

mari - Adjectiv, feminin, Genitiv-Dativ, singular, nearticulat - pentru cuvantul mare

mari - Adjectiv, masculin, Genitiv-Dativ, plural, nearticulat - pentru cuvantul mare

mari - Adjectiv, masculin, Nominativ-Acuzativ, plural, nearticulat - pentru cuvantul mare