Am găsit 13 definiții pentru cuvantul/cuvintele mănușar:

MĂNUȘÁR, (1) mănușari, s. m., (2) mănușare, s. n. 1. S. m. Persoană care confecționează mănuși (1); fabricant sau negustor de mănuși. 2. S. n. Mănușă de protecție (folosită la manipularea unei bucăți de metal fierbinte). [Var.: (1) mânușár s. m.] – Mănușă + suf. -ar.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a


mănușár m. Fabricant orĭ vînzător de mănușĭ.
Sursa: Dicționaru limbii românești

mănușár1 (persoană) (înv.) s. m., pl. mănușári
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

mănușár2 (obiect) s. n., pl. mănușáre
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

MĂNUȘÁR, (1) mănușari, s. m., (2) mănușare, s. n. 1. (Înv.) S. m. Persoană care confecționează mănuși (1); fabricant sau negustor de mănuși. 2. S. n. Mănușă de protecție (folosită la manipularea unei bucăți de metal fierbinte). [Var.: (1) mânușár s. m.] – Mănușă + suf. -ar.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

MĂNUȘÁR, (1) mănușari, s. m., (2) mănușare, s. n. 1. S. m. Persoană care confecționează mănuși (1); fabricant sau negustor de mănuși. 2. S. n. Mănușă de protecție (folosită la manipularea unei bucăți de metal fierbinte). [Var.: (1) mânușár s. m.] – Mănușă + suf. -ar.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

mănușár m. Fabricant orĭ vînzător de mănușĭ.
Sursa: Dicționaru limbii românești

mănușár1 (persoană) (înv.) s. m., pl. mănușári
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

mănușár2 (obiect) s. n., pl. mănușáre
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

MĂNUȘÁR, (1) mănușari, s. m., (2) mănușare, s. n. 1. (Înv.) S. m. Persoană care confecționează mănuși (1); fabricant sau negustor de mănuși. 2. S. n. Mănușă de protecție (folosită la manipularea unei bucăți de metal fierbinte). [Var.: (1) mânușár s. m.] – Mănușă + suf. -ar.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

MÂNUȘÁR s. m. v. mănușar.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

mânușar m. fabricant sau vânzător de mânuși.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

MÂNUȘÁR s. m. v. mănușar.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)