MĂNUȘÁR, (1) mănușari, s. m., (2) mănușare, s. n. 1. S. m. Persoană care confecționează mănuși (1); fabricant sau negustor de mănuși. 2. S. n. Mănușă de protecție (folosită la manipularea unei bucăți de metal fierbinte). [Var.: (1) mânușár s. m.] – Mănușă + suf. -ar.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a
mănușár m. Fabricant orĭ vînzător de mănușĭ.
Sursa: Dicționaru limbii românești
mănușár1 (persoană) (înv.) s. m., pl. mănușáriSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită mănușár2 (obiect) s. n., pl. mănușáreSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită MĂNUȘÁR, (1) mănușari, s. m., (2) mănușare, s. n. 1. (Înv.) S. m. Persoană care confecționează mănuși (1); fabricant sau negustor de mănuși. 2. S. n. Mănușă de protecție (folosită la manipularea unei bucăți de metal fierbinte). [Var.: (1) mânușár s. m.] – Mănușă + suf. -ar.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) MĂNUȘÁR, (1) mănușari, s. m., (2) mănușare, s. n. 1. S. m. Persoană care confecționează mănuși (1); fabricant sau negustor de mănuși. 2. S. n. Mănușă de protecție (folosită la manipularea unei bucăți de metal fierbinte). [Var.: (1) mânușár s. m.] – Mănușă + suf. -ar.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a mănușár m. Fabricant orĭ vînzător de mănușĭ.
Sursa: Dicționaru limbii românești
mănușár1 (persoană) (înv.) s. m., pl. mănușáriSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită mănușár2 (obiect) s. n., pl. mănușáreSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită MĂNUȘÁR, (1) mănușari, s. m., (2) mănușare, s. n. 1. (Înv.) S. m. Persoană care confecționează mănuși (1); fabricant sau negustor de mănuși. 2. S. n. Mănușă de protecție (folosită la manipularea unei bucăți de metal fierbinte). [Var.: (1) mânușár s. m.] – Mănușă + suf. -ar.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) MÂNUȘÁR s. m. v. mănușar.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a mânușar m. fabricant sau vânzător de mânuși.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
MÂNUȘÁR s. m. v. mănușar.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) 