MILÓS, -OÁSĂ, miloși, -oase, adj. 1. Plin de milă1, sensibil față de necazurile sau de nenorocirile altuia; blând, bun; compătimitor, milostiv. 2. Care dă pomană; binefăcător, darnic. – Milă1 + suf. -os.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a
milós, -oásă adj. (d. milă). Plin de milă, care simte milă p. alțiĭ, mizericordios, îndurător: un boĭer milos.
Sursa: Dicționaru limbii românești
MÍLOS, insulă vulcanică, grecească, în M. Egee (arh. Ciclade); 158 km2. Localit. pr.: Milos și Adamas. Relief muntos cu alt. de 776 m. Climă și vegetație mediteraneene. Grâu, porumb, măslini. Pescuit. Expl. de marmură. Izv. termale. Aici a fost descoperită, în 1820, celebra statuie „Venus din Milo” (azi în Muzeul Luvru).Sursa: Dicționar enciclopedic milós adj. m., pl. milóși; f. miloásă, pl. miloáseSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită milos a. plin de milă, foarte îndurător.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
MILÓS, -OÁSĂ, miloși, -oase, adj. 1. Plin de milă1, sensibil față de necazurile sau de nenorocirile altuia; blând, bun; compătimitor, milostiv. 2. Care dă de pomană; binefăcător, darnic. – Milă1 + suf. -os.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) mîlós, -oásă adj. (d. mîl). Est. Plin de mîl.
Sursa: Dicționaru limbii românești
