Am găsit 13 definiții pentru cuvantul/cuvintele :

MI2(O)- elem. mio1-.
Sursa: Marele dicționar de neologisme


MI1 s. m. inv. (muz.) 1. treapta a treia a gamei diatonice; sunetul și nota corespunzătoare. 2. coarda, clapa unui instrument care dă sunetul acestei note. (< it. mi)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

MI s. m. invar. A treia notă muzicală din gama do major; semn care reprezintă această notă. – Din it., fr. mi.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

MI- v. mio-.
Sursa: Dicționar de neologisme

MI s.m. invar. (Muz.) 1. Treapta a treia din gama do major; sunetul și nota corespunzătoare. 2. Coarda, clapa unui instrument care dă sunetul acestei note. [< it. mi].
Sursa: Dicționar de neologisme

mi1 (notă muzicală) s. m., pl. mi
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

mi2, -mi, mi-, -mi- v. eu
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

1) *mi m. (prima silabă din cuv. mira din imnu latin al sfîntuluĭ Ion Botezătoru). Muz. A treĭa notă a gameĭ.
Sursa: Dicționaru limbii românești

2) mi, pron. personal enclitic la dativ (lat. mihi): mi se dă, mi le dă, mi-l dă (cînd nu urmează se și le saŭ nu e legat cu linioară, devine îmĭ, ĭar îmĭ se reduce la -mĭ cînd e o vocală înainte: îmĭ dă, nu-mĭ dă). V. mie; ți, și, i.
Sursa: Dicționaru limbii românești

MIŁKOWSKI, Zygmunt Fortunat (pseud. lui Teodor Tomasz Jež[jeʃ]) (1824-1915), scriitor polonez. Participant la revoluția ungară de la 1848-1849 și la mișcarea revoluționară polonă din 1863, a fost nevoit să trăiască în exil (mai ales în Elveția). Romane istorice („Fugarii”) remarcabile prin forța caracterizării personajelor și culoarea locală, ce au influențat literatura slavă din S Europei. Memorii.
Sursa: Dicționar enciclopedic

MIŁOSZ [míwoʃ], Czesław (1911-2004), scriitor polonez. A emigrat în Franța (1951) și apoi în S.U.A. (1960). Lirică marcată de presentimentul unei catastrofe („Zorile”, „Tratat poetic”, „Trei ierni”, „Poem despre timpuri încremenite”). Eseuri având ca temă totalitarismul și locul intelectualului în sistemul lumii comuniste („Minte înlănțuită”). Romane tratând critic regimul comunist polonez („Luarea puterii”, „Valea Isei”). Studii de istorie și critică literară („Despre poezie”, „Istoria literaturii poloneze”). Premiul Nobel pentru literatură (1980).
Sursa: Dicționar enciclopedic

MI, mi, s. m. A treia notă muzicală din gama do major; semn care reprezintă această notă. – Din it., fr. mi.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

mî, V. măĭ.
Sursa: Dicționaru limbii românești

Forme flexionare:

mi - Pronume, Genitiv-Dativ, singular, feminin - pentru cuvantul eu

mi - Pronume, Genitiv-Dativ, singular, masculin - pentru cuvantul eu