Am găsit 3 definiții pentru cuvantul/cuvintele mânc:

manc a. Mold. se zice de vaca ce n’are decât un uger. [Lat.; MANCUS].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a


mânc, mấncuri, s.n. (reg.) scobitura tălpii piciorului.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme

MÂNC, mâncuri, s. n. (Reg.) Scobitura de sub talpa piciorului. – Lat. mancus „necomplet, defectuos”.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne

Forme flexionare:

mânc - Verb, Conjunctiv, prezent, persoana I, singular - pentru cuvantul mânca

mânc - Verb, Indicativ, prezent, persoana I, singular - pentru cuvantul mânca