MĂNÁT, -Ă, mănați, -te, adj. (Despre plante și recolte) Atins de mană (2); stricat din cauza manei. – V. măna.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a mănat a. V. mănit.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
MĂNÁT, -Ă, mănați, -te, adj. (Despre plante și recolte) Atins de mană (2); stricat din cauza manei. – V. măna.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) MÂNÁT s. n. Mânare. – V. mâna.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a mânát s. n.Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită mânat n. acțiunea de a mâna: mânatul oilor.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
MÂNÁT s. n. Mânare. – V. mâna.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)
Forme flexionare:
mănat - Verb, Participiu pasiv - pentru cuvantul măna
mânat - Verb, Participiu pasiv - pentru cuvantul mâna