LĂDÓI, lădoaie, s. n. Augmentativ al lui ladă; ladă mare. – Ladă + suf. -oi.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a lădóĭ n., pl. oaĭe. Augm. d. ladă.
Sursa: Dicționaru limbii românești
lădói, -oaie, s.f. – Ladă simplă, confecționată din lemn, destinată păstrării țesăturilor: „Eu o iau de pă urdzoi / Să o țâp într-un lădoi” (Papahagi 1925: 225). Mai există ladă pentru cereale (sâsâiac) și ladă de zestre (secriul de halube). – Din ladă (< germ. Lade) + -oi.
Sursa: Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș
lădói s. n., pl. lădoáieSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită LĂDÓI, lădoaie, s. n. Augmentativ al lui ladă, ladă mare. – Ladă + suf. -oi.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)