LĂCĂTÚȘ, lăcătuși, s. m. Meșteșugar, lucrător care face sau repară lacăte, broaște, chei etc. sau care efectuează operații de ajustare, de asamblare etc. a pieselor mecanice. – Din magh. lakatos.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a lăcătúș m. (ung. lakatos, de unde și rut. lokotóš). Acela care știe să facă lacăte, broaște, balamale ș. a.
Sursa: Dicționaru limbii românești
lăcătúș s. m., pl. lăcătúșiSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită lăcătuș m. meșter de lacăte.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
LĂCĂTÚȘ, lăcătuși, s. m. Meșteșugar, lucrător care face sau repară lacăte, broaște, chei etc. sau care efectuează operații de ajustare, de asamblare etc. a pieselor mecanice. – Din magh. lakatos.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)