Am găsit 26 de definiții pentru cuvantul/cuvintele lux:

LUX2 s. n. 1. exces de cheltuieli; trai îmbelșugat și risipitor. ♦ de ~ = foarte elegant, de foarte bună calitate; care nu este absolut necesar. ♦ splendoare, eleganță; fast, somptuozitate. 2. (fig.) risipă, exces. (< fr. luxe, lat. luxus)
Sursa: Marele dicționar de neologisme


LUX1 s. m. unitate de măsură a iluminării, egală cu iluminarea uniformă a unei suprafețe de 1 m2 care primește un flux de 1 lumen. (< fr. lux)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

LUX1, lucși, s. m. Unitate de măsură a iluminării, egală cu iluminarea unei suprafețe care primește un flux luminos de un lumen, repartizat uniform pe un metru pătrat. – Din fr. lux.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

LUX2, (rar) luxuri, s. n. Nivel de viață excesiv de costisitor. ♦ Fast, eleganță, somptuozitate, splendoare. ◊ Loc. adj. De lux = a) extrem de confortabil; care nu reprezintă un lucru de primă necesitate; elegant, somptuos; b) de calitate superioară, de prim rang; select; c) care are articole de calitate superioară și de rafinament. Magazin de lux.Expr. A face lux = a duce o existență fastuoasă, foarte costisitoare; spec. a se îmbrăca extrem de elegant și de costisitor. – Din fr. luxe, lat. luxus.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

LUX s.n. Exces de cheltuieli; trai îmbelșugat și risipitor; risipă. ♦ Splendoare exterioară; fast, somptuozitate. ♦ (Fig.) Bogăție, abundență. [Cf. lat. luxus, fr. luxe].
Sursa: Dicționar de neologisme

LUX s.m. (Fiz.) Unitate de măsură a iluminării, egală cu iluminarea uniformă a unei suprafețe de 1 m2 care primește un flux de 1 lumen. [< fr. lux, cf. lat. lux – lumină].
Sursa: Dicționar de neologisme

lux (luxuri), s. n. – Fast, eleganță. Fr. luxe.Der. luxos, adj., din fr. luxueux.
Sursa: Dicționarul etimologic român

*lux n., pl. urĭ (fr. luxe, d. lat. luxus, lux). Exces de întrebuințare a bogățiiĭ în îmbrăcăminte, edificiĭ, mîncare și altele (sumptuozitate): înțeleptuluĭ nu-ĭ place luxu. Profuziune, exuberanță: lux de vegetațiune. A face lux, a fi luxos; tutun de lux, de cea maĭ bună calitate.
Sursa: Dicționaru limbii românești

lux1 (unitate de măsură) s. m., pl. lucși; simb. lx
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

lux2 (eleganță) s. n.
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

lux n. 1. măreție, splendoare în îmbrăcăminte, în mâncare, în mobile; 2. fig. mare abundanță, profuziune: lux de precauțiuni; 3. ornament bogat: carte editată cu lux.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

LUX1, lucși, s. m. Unitate de măsură a iluminării, egală cu iluminarea unei suprafețe care primește un flux luminos de un lumen repartizat uniform pe o arie de un metru pătrat. – Din fr. lux.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

LUX2 s. n. Nivel de viață excesiv de costisitor. ♦ Fast, eleganță, somptuozitate, splendoare. ◊ Loc. adj. De lux = a) extrem de confortabil; care nu reprezintă un lucru de primă necesitate; elegant, somptuos; b) de calitate superioară, de prim rang; select; c) care are articole de calitate superioară și de rafinament. Magazin de lux.Expr. A face lux = a duce o existență fastuoasă, foarte costisitoare; spec. a se îmbrăca extrem de elegant și de costisitor. – Din fr. luxe, lat. luxus.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

LUX2 s. n. 1. exces de cheltuieli; trai îmbelșugat și risipitor. ♦ de ~ = foarte elegant, de foarte bună calitate; care nu este absolut necesar. ♦ splendoare, eleganță; fast, somptuozitate. 2. (fig.) risipă, exces. (< fr. luxe, lat. luxus)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

LUX1 s. m. unitate de măsură a iluminării, egală cu iluminarea uniformă a unei suprafețe de 1 m2 care primește un flux de 1 lumen. (< fr. lux)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

LUX1, lucși, s. m. Unitate de măsură a iluminării, egală cu iluminarea unei suprafețe care primește un flux luminos de un lumen, repartizat uniform pe un metru pătrat. – Din fr. lux.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

LUX2, (rar) luxuri, s. n. Nivel de viață excesiv de costisitor. ♦ Fast, eleganță, somptuozitate, splendoare. ◊ Loc. adj. De lux = a) extrem de confortabil; care nu reprezintă un lucru de primă necesitate; elegant, somptuos; b) de calitate superioară, de prim rang; select; c) care are articole de calitate superioară și de rafinament. Magazin de lux.Expr. A face lux = a duce o existență fastuoasă, foarte costisitoare; spec. a se îmbrăca extrem de elegant și de costisitor. – Din fr. luxe, lat. luxus.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

LUX s.n. Exces de cheltuieli; trai îmbelșugat și risipitor; risipă. ♦ Splendoare exterioară; fast, somptuozitate. ♦ (Fig.) Bogăție, abundență. [Cf. lat. luxus, fr. luxe].
Sursa: Dicționar de neologisme

LUX s.m. (Fiz.) Unitate de măsură a iluminării, egală cu iluminarea uniformă a unei suprafețe de 1 m2 care primește un flux de 1 lumen. [< fr. lux, cf. lat. lux – lumină].
Sursa: Dicționar de neologisme

lux (luxuri), s. n. – Fast, eleganță. Fr. luxe.Der. luxos, adj., din fr. luxueux.
Sursa: Dicționarul etimologic român

*lux n., pl. urĭ (fr. luxe, d. lat. luxus, lux). Exces de întrebuințare a bogățiiĭ în îmbrăcăminte, edificiĭ, mîncare și altele (sumptuozitate): înțeleptuluĭ nu-ĭ place luxu. Profuziune, exuberanță: lux de vegetațiune. A face lux, a fi luxos; tutun de lux, de cea maĭ bună calitate.
Sursa: Dicționaru limbii românești

lux1 (unitate de măsură) s. m., pl. lucși; simb. lx
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

lux2 (eleganță) s. n.
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

lux n. 1. măreție, splendoare în îmbrăcăminte, în mâncare, în mobile; 2. fig. mare abundanță, profuziune: lux de precauțiuni; 3. ornament bogat: carte editată cu lux.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

LUX1, lucși, s. m. Unitate de măsură a iluminării, egală cu iluminarea unei suprafețe care primește un flux luminos de un lumen repartizat uniform pe o arie de un metru pătrat. – Din fr. lux.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

LUX2 s. n. Nivel de viață excesiv de costisitor. ♦ Fast, eleganță, somptuozitate, splendoare. ◊ Loc. adj. De lux = a) extrem de confortabil; care nu reprezintă un lucru de primă necesitate; elegant, somptuos; b) de calitate superioară, de prim rang; select; c) care are articole de calitate superioară și de rafinament. Magazin de lux.Expr. A face lux = a duce o existență fastuoasă, foarte costisitoare; spec. a se îmbrăca extrem de elegant și de costisitor. – Din fr. luxe, lat. luxus.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)