Am găsit 7 definiții pentru cuvantul/cuvintele lut:

LUT, (rar) luturi, s. n. 1. Rocă sedimentară, galbenă sau cafenie, folosită în olărie, în construcții și în sculptură; argilă. ◊ Lut verde = argilă de culoare verde, folosită pentru tras brâie la casele țărănești. ◊ Expr. A fi ca lutul în mâna olarului = (despre oameni) a fi lipsit de personalitate, a se lăsa influențat. 2. Pământ. ♦ Fig. Cadavru. – Lat. lutum.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a


lut (lúturi), s. n.1. Argilă. – 2. Pămînt. – Mr., megl., istr. lut. Lat. lutum (Pușcariu 1005; Candrea-Dens., 1032; REW 5189), cf. it. loto, sp., port. lodo.Der. lutărie, s. f. (loc unde se extrage argila); lutișor, s. m. (roșu aprins, ocru); lutos, adj. (argilos), care poate proveni și direct din lat. lutōsus (Pușcariu 1006; Candrea-Dens., 1033; REW 5186); lutui, vb. (a tencui, a lipi). Ngr. λοῦτος pare să se explice din rom. (Meyer, Neugr. St., II, 76).
Sursa: Dicționarul etimologic român

LUT (lat. lutum) s. n. 1. Material sedimentar format din amestec de argilă (7-30%), praf (28-50%) și nisip fin (sub 50%), friabil în stare uscată și plastic în stare umedă; formează substratul mineral al multor soluri; argilă. Prezența vânelor de l. în România a determinat dezvoltare olăritului, în așezările subcarpatice și în zonele de podiș și deal, ca una dintre ocupațiile importante. 2. Pământ.
Sursa: Dicționar enciclopedic

lut n., pl. urĭ (lat. lŭtum, lut; it. loto, sic. lutu, sard. ludu, sp. pg. lodo). Argilă, pămînt galben compact. Fig. Poet. Trupu omuluĭ (făcut din lut, cum se zice).
Sursa: Dicționaru limbii românești

lut (argilă) s. n., (sorturi) pl. lúturi
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

lut n. 1. argilă: lutul în mâna olarului; 2. (poetic) corp: coboară ’n morminte nestabilul tău lut BOL. [Lat. LUTUM].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

LUT, (3) luturi, s. n. 1. Rocă sedimentară, galbenă sau cafenie, formată din amestec de argilă și nisip fin, friabilă în stare uscată și plastică în stare umedă, folosită în olărie, în construcții și în sculptură; argilă. ◊ Lut verde = argilă de culoare verde, folosită pentru tras brâie la casele țărănești. ◊ Expr. A fi ca lutul în mâna olarului = (despre oameni) a fi lipsit de personalitate, a se lăsa influențat.Pământ. ♦ Fig. Cadavru. 3. Varietate de lut (1). – Lat. iutum.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)